Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. XLI, 2023

Ştefan S. GOROVEI, O succesiune nebuloasă: urmaşii marelui logofăt Tăutu la Bălineşti [A Nebulous Lineage: The Descendants of the Grand Logothete Tăutu at Bălineşti] [SMIM, XLI, 2023, pp. 51-69]

https://www.doi.org/10.62616/SMIM.2023.04

The full text is available on CEEOL/ Textul integral al studiului poate fi accesat prin CEEOL: https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1224129

Ce texte fait suite à celui présenté au XVIII^e Congrès de Généalogie et d’Héraldique (Jassy, mai 2018), consacré à Siméon Tăutu, le dernier vornic roumain de la ville de Suceava avant l’intégration de la Bucovine dans l’Empire des Habsbourg (1775); ce personnage a continué à servir la nouvelle administration, jusqu’à sa mort, en 1792. Par ses fils, Siméon Tăutu est l’aïeul d’un grand nombre de porteurs de ce très ancien patronyme, parmi lesquels plusieurs personnalités de la vie sociale et politique roumaine. Mais, durant plus d’un siècle, les généalogistes n’ont pas abouti à documenter sa filiation depuis le célèbre ancêtre fondateur de cette famille, le grand chancelier du prince Étienne le Grand, mort en 1511. C’est une énigme dont le déchiffrement suppose l’étude détaillée de la succession des héritages dans les anciens domaines de la famille et surtout dans le village de Bălineşti. Malheureusement, on ne dispose pas de la série complète des documents pour pouvoir suivre cette succession. Une très nombreuse descendance, qui dut partager les anciennes propriétés sans acquérir d’autres, présente des véritables guet-apens, multipliés par les homonymies et les expressions lacunaires ou confuses des documents. Dans le cas étudié, il semble qu’il nous faut envisager aussi les parentés multiples, résultant des mariages entre cousins plus ou moins éloignés, mais propriétaires sur les mêmes domaines. L’auteur propose l’hypothèse selon laquelle, du côté paternel, Siméon Tăutu appartenait à une branche appauvrie, qui n’avait rien hérité à Bălineşti, tandis que du côté maternel il descendait d’une branche qui avait conservé une minuscule partie de ce domaine ancestral.

Mots-clefs: succession; héritages; parentés multiples; dynamique sociale; Simion Tăutu; Bălineşti.

***

Acest text continuă pe cel prezentat la cel prezentat cu ocazia celui de-al XVIII-lea Congres de Genealogie şi Heraldică (Iaşi, mai 2018), închinat lui Simeon Tăutu, ultimul vornic român al oraşului Suceava înainte de încorporarea Bucovinei în Imperiul Habsburgic (1775); acest personaj a continuat să servească noii administraţii până la moartea sa în 1792. Prin fiii săi, Simeon Tăutu este strămoşul unui număr mare de purtători ai acestui nume foarte vechi, printre care mai multe personalităţi ale vieţii sociale şi politice româneşti. Însă, de mai bine de un secol, genealogii nu au reuşit să-i documenteze descendenţa din faimosul strămoş fondator al acestei familii, marele logofăt al domnului Ştefan cel Mare, dispărut în 1511. Este o enigmă a cărei descifrare presupune un studiu amănunţit al succesiunii fostelor moşii ale familiei şi mai ales cele din satul Bălineşti. Din păcate, nu dispunem de o serie completă a documentelor care să permită urmărirea acestei succesiuni. Un număr foarte mare de descendenţi, care au fost obligaţi să împărăţească vechile proprietăţi fără a dobândi altele, prezintă adevărate capcane, multiplicate de omonimiile existente şi de expresiile incomplete sau confuze ale documentelor. În cazul cercetat, se pare că trebuie să avem în vedere şi rudenii multiple, rezultate din căsătoriile dontre veri mai mult sau mai puţin îndepărtaţi, dar stăpâni ale aceloraşi moşii. Autorul avansează ipoteza că, din partea tatălui, Simeon Tăutu aparţinea unei ramuri sărace, care nu moştenise nimic în Bălineşti, în timp ce din partea mamei el descindea dintr-o ramură care păstrase o mică parte din acest domeniu strămoşesc.

Cuvinte-cheie: succesiune; moştenire; legături de rudenie multiple; dinamică socială; Simion Tăutu; Bălineşti.