Vineri, 7 august 2026 a trecut la cele veșnice Virgil-Ionel Ciocîltan unul dintre seniorii Institutului de Istorie „N. Iorga” și ai medievisticii românești. Filolog de formație, Virgil-Ionel Ciocîltan a fost unul dintre cercetătorii care, de-a lungul deceniilor, au îmbinat în chip fericit instrumentele filologiei cu cele ale istoriografiei. Totodată, grație formației de orientalist, a fost în măsură să pună la un loc diverse interacțiuni ale spațiului euro-asiatic.

A fost interesat deopotrivă de istoria românilor și istoria universală contribuțiile sale aducând surse și puncte de vedere înnoitoare la domenii precum istoria cruciadei târzii, istoria tătarilor (cu precădere a Hoardei de Aur și a Ilhanatului Persiei), istoria Mării Negre și a Mediteranei răsăritene, istoria relațiilor moldo-muntene în perioada medievală. Ar fi imposibil de rezumat în câteva rânduri rezultatele unei munci de cercetare derulate pe mai bine de o jumătate de secol (primul studiu a fost publicat în 1974), dar merită amintite, fie și succint punerea în valoare a unei surse germane despre campania otomană în Transilvania (1438) la care a luat parte și domnul Țării Românești, Vlad Dracul (“Între sultan și împărat: Vlad Dracul in 1438”, Revista de Istorie 29/1976), studiile consacrate cetății Chilia ca obiect de litigiu în relațiile dintre puterile Europei Central-Răsăritene și a rolului strategic deținut în planurile cruciadei târzii, admirabila idee referitoare la contribuția alanilor la întemeierea Moldovei și Țării Românești, din păcate cvasi-ignorată de istoriografia problemei (“Alanii și începuturile statelor românești”, Revista Istorică  6/1995), analiza izvoarelor orientale relevante pentru istoria românilor ( de ex. “Informațiile lui Guillaume de Rubruck despre români și bașkiri în lumina izvoarelor orientale” în Românii în istoria universală, Iași, 1987; “Componenta românească a Țaratului Asăneștilor în oglinda izvoarelor orientale”, Revista Istorică, 3/1992; “Bătălia de la Velbujd și marile puteri islamice”, Studii și articole de istorie medie 29/2011) și nenumăratele studii consacrate istoriei Mării Negre și relațiilor puterilor maritime italiene (Genova și Veneția) cu Hoarda de Aur și Imperiul Otoman. Nu în ultimul rând merită amintită o contribuție specială consacrată politicii Genovei în bazinul oriental al Mediteranei care a pus în lumină o problemă puțin cercetată a reporturilor politice și militare dintre Republica ligură și Egiptul mamelor (“Genoa' s Challenge to Egypt 1287-1290”, Revue Roumaine d'Histoire 32/1993). Lucrarea de referință rămâne monografia consacrată politicii pontice a Hoardei de Aur (Mongolii și Marea Neagră în secolele XIII-XIV¸ București, 1998) care a cunoscut și o versiune în limba engleză (The Mongols and the Black Sea Trade in the Thirteenth and Fourteenth Centuries, Leiden-Boston, 2012) ce s-a bucurat de aprecierea unor specialiști de marcă ai domeniului precum Peter Jackson, Donald Ostrowski sau David Morgan (în publicații de renume precum sau Bulletin of the School of the African and Oriental Studies, Slavic Review și Speculum). 

Pe lângă opera remarcabilă de istoric Virgil-Ionel Ciocîltan a fost un profesor și un coleg admirabil. Urmând exemplul magistrului său, acad. Șerban Papacostea, a crezut cu tărie că valoarea unui cercetător este dată nu numai de opera pe care o lasă în urmă, dar și de elevii pe care îi formează. Ani de-a rândul în cadru informal (la Institutul de Istorie „N. Iorga”) formal (în cadrul Școlii Doctorale a Academiei Române), Virgil-Ionel Ciocîltan a contribuit la ridicarea unei noi generații de istorici. Nu în ultimul rând a fost un om de o mărinimie cu totul aparte și, în egală măsură, un coleg desăvârșit reușind să schimbe o stare de spirit printr-o vorbă de duh, o glumă, o întâmplare cu tâlc. Toate acestea fac despărțirea de colegul nostru cu atât mai dureroasă. Dumnezeu să îl odihnească!