Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. XLII, 2024

Victor SPINEI, Constituirea statului medieval al Moldovei [La fondation de l’état médiévale de Moldavie / The Creation of the Medieval State of Moldavia] [SMIM, XLII, 2024, pp. 11-118] 

https://www.doi.org/10.62616/SMIM.2024.01

The full text is available on CEEOL / Textul integral al studiului poate fi accesat prin CEEOL:  https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1304792

The present study on the origins of medieval Moldavia relies not only on the few written sources available for the lands between the Carpathian Mountains and the Dniester River, but also on those pertaining to the neighbouring regions, as well as the results of archaeological and numismatic research. A good number of historians conflate the achievement of independence from the Hungarian Kingdom with the foundation of the Romanian state east of the Carpathian Mountains. However, the process of state formation ends only with the configuration of the administrative structure, when the territorial nucleus built by groups of rebels from Hungary included not only the valley of the Moldova River, but also the lands farther to the east, up to the Dniester River. The rise of the medieval state of Moldavia was a process that lasted some 25 years. 

Although essentially of local production, the rise of Moldavia was consistently supported by groups of immigrants from Maramureș, where political instability, due primarily to the implementation of the royal administration, interfered with political aspirations at the local level. The involvement of Romanians from Maramureș in the state formation was primarily a political act and can only be categorized as a demographic phenomenon to a limited extent. The Hungarian kings had a significant role in shaping the demographic, economic and political environment in the Carpathian-Dniester region. To reach his new strategic objectives, the Hungarian king used Romanians from Maramureș as proxies, no doubt counting on their familiarity, at least in terms of language, with conditions in Moldavia. The idea backfired, because Romanians in Maramureș and Moldavia had other plans, and their alliance was sufficiently strong to push aside the party of Dragoș and his descendants, thus effectively removing the Hungarian suzerainty from Moldavia and preventing its annexation to the Angevin monarchy. 

Even though Bogdan may be seen as having specifically Romanian aspirations, and Dragoș as serving the interests of the Hungarian king, local legends, such as found especially in Bukovina, glorified the latter as the founder of the state, to the total neglect of Bogdan. Bogdan and his men most likely ruled over a third of the Carpathian-Dniester territory, since the regions east of the middle and lower reaches of the Siret were part of the Golden Horde at that time, albeit directly administered not by the khans in Sarai, but by their subordinates. The interruption of the circulation of Horde coins in south-eastern Moldavia suggests that the Tatar authorities and the Islamized Turkic groups that had been settled in this region were forced to move to the left bank of the Dniester in the years 1369-1370, under circumstances that are still unclear. 

The process of state formation concluded with the incorporation of the lands between the Middle and Lower Dniester, on one hand, and Black Sea shore, on the other hand. It must have been an arduous process, requiring labour, determination, and perseverance. Achieving statehood was an essential step in the history of Romanian communities in the lands to the east from the Carpathian Mountains. In many ways, it provided the necessary protection for their 

survival. At the same time, the medieval state created the demographic, economic, institutional, religious, and cultural conditions for forging a new identity, the understanding of which is fundamental for what constitutes Romanian-ness today. 

Keywords: medieval state of Moldavia; Transylvania; Wallachia; Dragoș; Bogdan; Hungarian Kingdom; Golden Horde; Poland; Halych-Volhynia; Lithuania; Mongols 

⁂

Studiul de față asupra începuturilor statalității Moldovei medievale se bazează pe puținele izvoare scrise disponibile pentru ținuturile dintre Carpați și Nistru, dar și pe cele aparținând regiunilor învecinate, precum și pe rezultatele cercetărilor arheologice și numismatice. Unii istorici confundă obținerea independenței față de Regatul Ungariei cu întemeierea statului român de la est de Munții Carpați. Procesul de formare a statului se încheie însă doar odată cu configurarea structurii administrative, când nucleul teritorial construit de grupurile de refugiați din Ungaria cuprindea nu doar valea râului Moldova, ci și ținuturile dinspre est, până la Nistru. Constituirea statului medieval al Moldovei a fost un proces care a durat aproximativ 25 de ani. 

Deși în esență de sorginte autohtonă, constituirea Moldovei a fost susținută constant de grupuri de imigranți din Maramureș, unde instabilitatea politică, datorată în primul rând regalității maghiare, a interferat cu aspirațiile politice la nivel local. Implicarea românilor din Maramureș în formarea statului a fost în primul rând un act politic și doar într-o măsură limitată și un fenomen demografic. Regii maghiari au avut un rol semnificativ în modelarea demografică, economică și politică a regiunii carpato-nistrene. Pentru a-și atinge noile obiective strategice, regele maghiar a încercat să-i folosească pe români maramureșeni, mizând fără îndoială pe familiaritatea acestora, cel puțin din punct de vedere lingvistic, cu locuitorii din Moldova. Românii din Maramureș și Moldova aveau însă alte planuri, iar alianța lor a fost suficient de puternică pentru a îndepărta gruparea lui Dragoș și a urmașilor săi, înlăturând astfel efectiv suzeranitatea maghiară din Moldova și împiedicând anexarea acesteia la monarhia angevină. 

Chiar dacă Bogdan poate fi văzut ca având aspirații specific românești, iar Dragoș ca slujind intereselor regelui maghiar, legendele locale, mai ales cele din Bucovina, l-au glorificat pe acesta din urmă ca întemeietor al statului, spre totală neglijare a lui Bogdan. Cel mai probabil, Bogdan și oamenii săi stăpâneau aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, din moment ce regiunile de la est de cursul mijlociu și inferior al Siretului făceau la acea vreme parte din Hoarda de Aur, fără însă a fi administrate direct de hanii din Sarai, ci de subordonații acestora. Întreruperea circulației monedelor Hoardei în sud-estul Moldovei sugerează că autoritățile tătare și grupările turcice islamizate așezate în această regiune au fost nevoite să se mute pe malul stâng al Nistrului în anii 1369-1370, în împrejurări încă neclare. 

Procesul de formare a statului s-a încheiat cu încorporarea terenurilor dintre Nistrul mijlociu și cel inferior, pe de o parte, și țărmul Mării Negre, pe de altă parte. Trebuie să fi fost un proces anevoios, care a necesitat efort, determinare și perseverență. Dobândirea statalității a fost un pas esențial în istoria comunităților românești din ținuturile de la est de Carpați. În multe privințe, a oferit protecția necesară pentru supraviețuirea lor. În același timp, statul medieval a creat condițiile demografice, economice, instituționale, religioase și culturale pentru construirea unei noi identități, a cărei înțelegere este fundamentală pentru ceea ce constituie românitatea de astăzi. 

Cuvinte cheie: statul medieval al Moldovei; Transilvania; Ţara Românească; Dragoș; Bogdan; Regatul Ungariei,; Hoarda de Aur; Golden Horde; Polonia; Lituania, Mongoli.