Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. XLI, 2023

Maria Magdalena SZÉKELY, De la Anastasie Crimca la Matei Basarab. Manifestări ale sentimentelor antigreceşti în Ţările Române [From Metropolitan Anastasie Crimca to Prince Matthew Basarab. Displays of anti-Greek Sentiments in Wallachia and Moldavia] [SMIM, XLI, 2023, pp. 19-32]

https://www.doi.org/10.62616/SMIM.2023.02 

The full text is available on CEEOL/ Textul integral al studiului poate fi accesat prin CEEOL: https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1223772 

L’auteur propose l’analyse de plusieurs textes – une note du métropolite de Moldavie Anastase Crimca (1610), trois documents émanant du prince de Moldavie Miron Barnovski (1626) et trois documents émanant du prince de Valachie Matthieu Basarab (1639-1640) – ayant comme fondement juridique le droit de fondation, et constate qu’ils ont tous un caractère grécophobe. L’antipathie envers les Grecs aux Pays Roumains est un sujet à la fois délicat et controversé. Au fil du temps, s’est cristallisée l’idée que les sentiments anti-grecs ont été documentés plus tôt en Valachie, probablement en raison de la position géographique de cette principauté, qui la rendait plus exposée à l’afflux de personnes et aux influences du sud du Danube. La présente recherche montre cependant que, au moins dans le domaine de la vie ecclésiale, les manifestations concrètes de ces sentiments apparaissent d’abord en Moldavie. Ici, depuis le XVI^e siècle, les sources écrites attestent l’existence de sentiments xénophobes. L’intolérance manifestée à l’égard des catholiques, des protestants et des Arméniens a été attribuée à un courant traditionaliste orthodoxe, auquel appartenaient les hiérarques et les membres du clergé monastique du cercle du pouvoir. Dans ce contexte préexistant, on assiste à une pénétration croissante de population chrétienne en provenance de l’Empire ottoman. Dans les premières décennies du XVII^e siècle, l’anti-grécisme dans les Pays Roumains est devenu véhément et a pris diverses formes, du discours politique et historiographique jusqu’aux révoltes. En fonction de ses propres croyances et intérêts, la société toute entière – boyards de tous rangs, citadins, paysans, soldats – avait identifié son adversaire parmi les locuteurs de langue grecque. Le fait que les habitants de la Valachie et de la Moldavie appartenaient à la même confession que les étrangers n’atténuait pas de manière significative le ressentiment anti-grec des indigènes. De plus, dans les décennies où ces ressentiments se manifestèrent plus vigoureusement, les savants des Pays Roumains et d’ailleurs, sur les traces des humanistes du XVI^e siècle, renforcèrent l’idée de l’origine latine des Roumains.

Mots-clefs: Anastase Crimca; Miron Barnovski; Matthieu Basarab; Grecs; xénophobie.

***

Autoarea îşi propune analiza mai multor texte – o însemnare („testament”) a mitropolitului Moldovei Anastasie Crimca (1610), trei documente ale domnitorului Moldovei Miron Barnovski (1626) şi trei documente ale domnitorului Ţării Româneşti Matei Basarab (1639-1640) – al căror temei juridic este dreptul de ctitorire, observând că toate au un caracter grecofob. Antipatia faţă de grecii din Ţările Române este în acelaşi timp un subiect delicat şi controversat. De-a lungul timpului, s-a cristalizat ideea că sentimentele antigreceşti au fost atestate documentar mai devreme în Ţara Românească, probabil datorită poziţiei geografice a acestui principat, ceea ce l-a făcut mai expus afluxului de oameni şi influenţe de la sud de Dunăre. Cercetarea de faţă arată însă că, cel puţin în domeniul vieţii ecleziastice, manifestări concrete ale acestor sentimente apar pentru prima dată în Moldova. Aici, începând cu secolul al XVI-lea, sursele scrise atestă existenţa unor sentimente xenofobe. Intoleranţa manifestată faţă de catolici, protestanţi şi armeni a fost atribuită unui curent tradiţionalist ortodox, din care făceau parte ierarhii şi membrii clerului monahal din cercul puterii. În acest context preexistent, asistăm la o pătrundere crescândă a populaţiei creştine din Imperiul Otoman. În primele decenii ale secolului al XVII-lea, anti-grecismul din ţările române a devenit vehement şi a îmbrăcat diverse forme, de la discursul politic şi istoriografic la revolte. În funcţie de propriile credinţe şi interese, societatea în ansamblul ei – boieri de toate rangurile, orăşeni, ţărani, ostaşi – şi-a identificat adversarul printre vorbitorii de limbă greacă. Faptul că locuitorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei aparţineau aceleiaşi confesiuni ca şi străinii nu a atenuat semnificativ resentimentele anti-greceşti ale localnicilor. Mai mult, în deceniile în care aceste resentimente s-au manifestat mai viguros, cărturari din Ţările Române şi nu numai, călcând pe urmele umaniştilor secolului al XVI-lea, au întărit ideea originii latine a românilor.

Cuvinte cheie: Anastasie Crimca; Miron Barnovski; Matei Basarab; greci; xenophobie.